"Româna este o limbă neolatină, ca spaniola, franceza, italiana, etc. Din limba latină ni s-au păstrat, vreme îndelungată, multe texte, din care se pot studia modificările care au avut loc în cursul diferitelor perioade. Astfel, de pildă, forma cel mai des folosită azi a trecutului verbal în limbile neolatine este perfectul compus, care s-a format în latina târzie, deci în secolele al IV-VII-lea. Cuvinte italiene ca primavera ´primăvară´ sau rame ´minereu´ nu existau în latina clasică. Sensul cuvîntului latin hostis ´duşman´ s-a modificat în epoca latinei târzii: în spaniola de azi hoste înseamnă ´armată´. Celelalte forme româneşti corespund formelor din limbile neolatine: de ex. it. hai invitato ─ rom. ai invitat, it. primavera ─ rom. primăvară, it. rame ─ rom. aramă (cu specializarea sensului numai pentru un anumit fel de metal, cupru), şi latinescul hostis ´duşman´ înseamnă ´armată´ şi în română (oaste; azi învechit), ca în spaniolă sau portugheză.
Articolul românesc
...”a evoluat în mod asemănător cu cel romanic, trecerea de la valoarea de pronume propriu-zis a lui ille la aceea de articol prezentînd aproximativ aceleaşi faze ca în toată Romania” (Coteanu 1969, 99).
Nu avem aici spaţiu suficient pentru a discuta mai pe larg schimbările care pot fi documentate prin texte sau pasaje şi fragmente de texte, care s-au produs deci în epoca latinei târzii, secolele al IV-VII-lea d.Chr. şi există în italiană, franceză etc., tot aşa cum există şi în română, ─ dovedind faptul că predecesorii vorbitorilor acestor limbi au trăit în Imperiul Roman, într-o strânsă convieţuire. O astfel de legătură în epoca în discuţie n-a mai fost posibilă cu teritoriile de la nord de cursul inferior al Dunării, acestea nemaiaparţinând de Imperiu, de care le despărţea un limes roman, o frontieră apărată din punct de vedere militar.
Legăturile cu albaneza
În română numărul cuvintelor moştenite din latină este de aproximativ 1.500. Există desigur, ca în orice altă limbă, multe cuvinte de origine necunoscută, dintre care cam o sută există şi în limba albaneză. Câteva exemple:
în română: în albaneză:
buză buzë ´idem;[2] marginea (a ceva)´
copil kopil ´idem´
cătun katun ´idem; grup de case´
gard gard ´idem; pârleaz ´
brad brëdh, brad ´idem´
ghimpe gljëmbë ´idem´
termeni ai păstoritului alpin:
baci bač ´idem; cioban bătrân´
căpuşă këpushë ´idem´
cursă kurthë ´idem´
strungă shtrungë ´idem´
ţap cap, cjap ´idem; masculul caprei´
ţarc cark ´idem; ocolul oilor la stână´
urdă urdhë ´idem´
Du Nay, 1996, 74-83 enumeră în total 89 de astfel de cuvinte, din care este reprezentată cel mai prodigios şi marcant terminologia păstoritului, cu 24 de cuvinte. Dacă adăugăm la acestea termeni denotând nume de plante şi animale, termeni referitori la o locuinţă rudimentară şi termeni geografici, ţin de categoria termenilor folosiţi de păstorii plaiurilor alpine în total 60 de cuvinte. Aceste cuvinte sunt, toate, elemente ale fondului lexical esenţial al terminologiei păstoritului românesc alpin.
Strămoşii celor două popoare se ocupau deci de păstorit şi trebuiau să fi trăit cândva împreună ".....
