luni, 18 octombrie 2010

A învins Mihai Viteazul la 13/23.08.1595? Călugăreni între prejudecată şi adevăr istoric

              
              Pentru mulţi bătălia de la Călugăreni a devenit un simbol, un tabu, o icoană despre care nu se poate vorbi decât ca despre cea mai mare victorie a lui Mihai Viteazul. Să fie oare aşa?. 
             Pentru început să admitem că este aşa. O victorie importantă presupune ori nimicirea, capturarea armatei adverse, ori retragerea acesteia(fie ordonată sau nu) şi ce consider cel mai important sunt urmările pe care o asemenea victorie le are în plan politic şi militar. Or, luptei de la Călugăreni îi lipsesc toate condiţiile enumerate mai sus. Armata de aproximativ 15000 de oameni a voievodului muntean a reuşit doar pentru o zi să oprească înaintarea armatei otomane,de două ori mai numeroasă, condusă de Marele Vizir Sinan-paşa,  pe cursul Neajlovului în apropiere de Bucureşti. 
              Indiscutabil respingerea armatei otomane în ziua de 13/23 august 1595 a reprezentat o victorie tactică importantă a lui Mihai, insă aceasta a avut o însemnătate mică în desfăşurarea ulterioară a campaniei. Menţinerea disproporţiei de forţe în favoarea otomanilor, a permis acestora să ocupe în săptămânile următoare întreaga Ţară Românească şi să înceapă procesul de transformare a acesteia în paşalâc. Ceea ce a făcut ca Mihai Viteazul să nu rămână în istorie ca un domnitor cu doar doi ani de domnie, a fost intervenţia armatei mixte transilvano-muntene condusă de Sigismund  Bathory care a reuşit să alunge dincolo de Dunăre aliotmanul.
               Mitologizarea bătăliei de la Călugăreni a început încă din timpul domniei lui Mihai Viteazul când relatări însoţite de steaguri capturate au fost trimise către Transilvania şi mai apoi către împăratul Rudolph al II-lea.
              De-a lungul timpului s-au încetăţenit însă câteva clişee despre Călugăreni în mentalul colectiv, datorită cronicarilor târzii, generaţiei romantice dispuse să supraliciteze cavalerismul medieval şi, mai ales istoricilor, care pregăteau formarea statului naţional şi aveau nevoie de exemple mobilizatoare din trecutul nostru. Regimul comunist, în faza sa naţionalistă a completat această imagine ideală şi idealizată, pe care o începuseră romanticii şi o continuaseră făuritorii României Mari.Mihai a devenit astfel unicul actor al bătăliei de la Călugăreni, ceea ce este fals.
                 Ca să ne putem croi un destin demn, e mai bine să ştim cine am fost cu adevărat.Să nu ne fie teamă dacă unele dintre prejudecăţile noastre se vor prăbuşi. Avem destule lucruri de care putem fi mândri, în istoria spusă sincer, relaxat nu în cea împregnată de propagandă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu